Palatul Culturii

Istoria Palatului

Palatul Culturii din Târgu Mureș nu e numai o lucrare reprezentativă a stilului Art Nouveau local și din Ungaria, ci constituie o valoare de nivel european în cadrul moștenirii arhitecturii acestui stil nou. Avem de-a face cu o realizare de artă totală ce ordonează într-o unitate armonioasă cele mai variate direcții și genuri creative, printre care și acel grand art ce cuprinde atât artele aplicate cât și arta populară, recunoscută ca artă abia pe la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Proiectanții Palatului, arhitecții budapestani Marcell Komor și Dezső Jakab au fost membri ai vieții arhitecturale pulsând de viață de la cumpăna dintre veacuri. Au fost ridicate două clădiri proiectate de Biroul Komor și Jakab care şi astăzi definesc în mod decisiv identitatea orașului Târgu Mureș. Este vorba de Primărie (1905–1908) și de Palatul Culturii (1908–1913).

Ideea de a construi „Casa de Cultură Publică Franz Josef” a fost prima dată pomenită în ședința din 4 iulie 1907 a Consiliului Orășenesc. Propunerea s-a ivit ca efect al unui proiect de lege care prevedea construirea de case de cultură în orașele din provincie, cu ocazia împlinirii a 40 de ani de la Încoronarea lui Franz Josef. Pentru construcții, Guvernul oferea un împrumut pe termen lung. Primarul Bernády György (1864–1938) i-a însărcinat personal pe Komor Marcell și Jakab Dezső cu realizarea proiectului.

Primele variante ale unui proiect au fost executate între august și octombrie 1908. Acestea se refereau la o clădire cu două etaje, cuprinzând o sală de concerte, școală de muzică, muzeu și bibliotecă, iar pentru parter au fost gândite magazine respectiv o cafenea. În anul următor, prin extinderea terenului disponibil, a devenit posibilă o delimitare mai hotărâtă a spațiilor interioare destinate diferitelor instituții. Pe axa principală a clădirii au fost amplasate sala de concerte și încăperile reprezentative adiacente: holul de intrare de la parter, sala oglinzilor de la primul etaj și sala mică. Școala de muzică a fost amplasată în aripa dinspre Piața Széchenyi. Blocul bibliotecii, realizat ca o aripă separată, se alătură printr-o casă a scărilor clădirii principale aflate spre sud, al cărei al doilea etaj urma să aparțină în întregime muzeului. Proiectele „definitive” pentru clădirea cu două etaje (trei niveluri) au fost finalizate în ianuarie 1910.

În acest timp, primarul Bernády György a plecat la New York să studieze extragerea gazului metan în SUA. Pe drumul ce a durat destul de mult, probabil l-a preocupat și construcția Casei de Cultură Publică Franz Josef, deoarece pe 14 iunie a expediat o scrisoare viceprimarului. Primarul l-a rugat să obţină acordul arhitectului-șef și al comisiei financiare pentru a mai comanda un etaj la Palatul Culturii, deoarece școala de muzică deja de la momentul mutării nu va încăpea în clădire. Atelierul Komor și Jakab s-a opus timp îndelungat acestei noi schimbări. Nu doar din cauza faptului că lucările de construcție începuseră deja, ceea ce ridica probleme de statică, ci și pentru motivul lesne de înțeles că Palatul proiectat se afla în armonie, prin dimensiuni și proporțiile fațadelor, cu Primăria din vecinătate. În cele din urmă, după multe scrisori, a fost satisfăcută voința primarului: până în septembrie 1911 s-a făcut proiectul nou, cu cel de-al treilea etaj. Atunci începuse zidirea etajului al doilea.

Realizarea arhitecturii este opera lui Komor și Jakab, însă programul iconografic și decorarea exterioară și interioară au fost înainte de toate rezultatul muncii membrilor Coloniei artistice de la Gödöllő (Körösfői-Kriesch Aladár, Nagy Sándor, Sidló Ferenc etc.). Pentru ca Palatul Culturii să fie un tezaur al artelor plastice și aplicate maghiare, aşa cum s-a promis în discursul de deschidere, primarul Bernády a dus personal tratative cu „o întreagă armată de artiști plastici, designeri și muzicieni”. Probabil, programul iconografic l-au elaborat împreună cu Körösfői-Kriesch Aladár, iar arhitecții au creat cadrul și suportul pentru acesta. Datoria arhitecturii a fost să cuprindă și să echilibreze nenumăratele detalii, diferite ca formă și ca material.